Pestera Moanei

pestera moanei

Pestera Moanei reprezinta cel de al doilea nivel, tempo-rar-activ, al sistemului carstic generat de apele din Valea Macra. Ea este formata dintr-o galerie ce razbate la suprafata prin doua intrari, suspendate deasupra albiei Vaii Luncilor.

Se deschide in versantul drept al Vaii Luncilor si a inceput sa fie cercetata inca de la inceputul secolului nostru. Caracteristice acestei pesteri sunt cascadele de calcar depuse pe planseu de catre apa a carei albie s-a inaltat odata cu depunerea carbonatului, precum si a stalactitelor tubulare lungi uneori aproape de 2 m si cu o latime de ordinul milimetrilor.

Pestera este parcursa de un parau subteran cu debit slab. Ea are doua intrari si o lungime totala de 300 m. Ambele deschideri duc intr-un vestibul larg si cotesc spre dreapta intr-o galerie rectilinie spatioasa, lunga de aproape 100 m. Podeaua este acoperita cu o crusta alba, cu gururi pline cu apa, iar peretii sunt partial acoperiti cu formatiuni de prelingere.

La capatul acestei galerii largi, dedesubtul unei formatiuni de prelingere care a obstruat trecerea, se poate parcurge, cu o oarecare dificultate si partial in apa, un coridor foarte scund, care duce in cele din urma intr-o locatie mai inalta, barata de o cascada care se prelinge pe peretele ei terminal. Urcand acest perete se poate vizita portiunea terminala a pesterii, care este bogat concretionata cu formatiuni alb-laptoase.

Vezi si...

Comentarii nepermise