Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.
Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna - Ursus spelaeus - care a disparut in urma cu 15.000 de ani. Pe langa acesta au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea in pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.
Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, in lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.
Numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de "ursi de caverna" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adapost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La batranete, ca multe alte mamifere (ex. elefantul african) ursul de pestera se retragea sa moara in acelasi loc ca si stramosii sau predecesorii sai. Marturie stau numeroasele cimitire descopertite in pesterile din Romania (Pestera Bisericuta, Pestera cu Oase).